Doamne, azi mam sprijinit de Tine, zic eu incet,
ca floarea care creste chiar si pe asfaltu' sec.
Lumina Ta ma tine, da uneori nu prea vad bine,
dar stiu ca esti aproape, chiar daca ploua in mine.

Mi-ai pus o raza-n suflet, sau poate intr-o fereastra,
si fiecare pas il fac cu mana Ta, a noastra.
Uni spun ca-i doar credinta, alti zic ca-i doar un vis,
eu zambesc si merg inainte, cu ceru larg deschis.

Cand imi spui "vino", eu aud si alt ceva,
ca orice drum spre Tine incepe cu o inima.
Si daca ma atingi usor, se schimba tot mereu,
ca bobu care sparge coaja... si urca catre Dumnezeu.

Iubirea Ta e dulce, mai dulce decat mierea,
dar cine stie taina, pricepe si tacerea.
Sub aripa Ta sfanta gasesc odihna lina,
iar noaptea se preface incet in dimineata plina.

Asa traesc, cu dor si har, chiar daca nu-s perfect,
mai scap cate-o litera, mai uit cate-un cuvant corect.
Da Tu ma sti asa cum sint, cu toate ale mele,
si faci din praf si lacrimi, cununi de viorele.

Iar cine citeste randurile astea poate sa aleaga,
sa vada doar o rugaciune... sau alta cale draga.
Eu las cuvintele sa curga, fara sa spun prea mult,
ca unele intelesuri infloresc doar in ascult.